Dr.Paul Costache (Audio)

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Despre dependență – Anthony de Mello

Totuși, asta este ceea ce ne spun toți misticii din trecut. Eu nu spun că ,mine’ – sinele condiționat – nu va recădea uneori în șabloanele sale obișnuite. Acesta este felul în care am fost condiționați. Dar se pune întrebarea dacă ar fi admisibil să trăiești o viață în care să fii atât de singur, încât să nu depinzi de nimeni.
Noi toți depindem unul de altul, din tot felul de motive, nu-i așa? Depindem de măcelar, de brutar, de fabricantul de sfeșnice. Interdependență. E bine așa! Noi organizăm societatea în felul acesta și atribuim funcții diferite unor oameni diferiți pentru bunăstarea tuturor, astfel încât să funcționăm mai bine și să trăim mai eficient – cel puțin așa sperăm.
Dar să depindem de altcineva, psihologic – să depindem de cineva, emoțional – ce implică asta? înseamnă să depind de altă ființă umană, pentru a fi fericit.
Gândiți-vă la aceasta. Pentru că, dacă o faceți, următorul lucru pe care îl veți face – fie conștient, fie nu – este să vă întrebați dacă alți oameni contribuie la fericirea voastră. Apoi, vine pasul următor – teama: teama de pierdere, teama de înstrăinare, teama de respingere, controlul reciproc. Iubirea perfectă alungă frica. Acolo unde este iubire, nu există cereri, nu există așteptări, nu există dependență. Eu nu-ți cer să mă faci fericit; fericirea mea nu se află în tine. Dacă vrei să mă părăsești, nu mă voi compătimi; tovărășia ta îmi face o plăcere nespusă, dar n-am să mă cramponez.
Mă bucur de ea, fară să mă agăț ca scaiul. Nu de tine mă bucur atât, cât de ceva mai mare decât noi amândoi la un loc.
Ceva ce am descoperit – un fel de simfonie, un fel de orchestră care cântă o melodie atunci când ești de față, dar chiar și când pleci, orchestra nu se oprește. Când întâlnesc pe altcineva, ea cântă o altă melodie, care este de asemenea încântătoare. Iar când sunt singur, ea tot cântă. Există un repertoriu vast și cântecul nu încetează niciodată.
Asta înseamnă trezirea. Tot din același motiv suntem hipnotizați, cu creierul spălat, adormiți. Pare îngrozitor să întreb, dar cum se poate spune că mă iubiți, dacă vă agățați de mine și nu-mi mai dați drumul? Dacă nu mă mai lăsați să răsuflu? Este cu putință să spuneți că mă iubiți, dacă, pentru a fi fericiți, aveți nevoie de mine din punct de vedere psihologic sau emoțional? Este ca o palmă la adresa învățăturilor universale, a tuturor scripturilor, religiilor, misticilor.
„Cum de ne-a scăpat atâția ani?”, îmi spun mie însumi în mod repetat. „Cum de nu am văzut?” Când citiți tot ce scrie atât de tranșant în scriptură, începeți să vă întrebați: „Omul ăsta e nebun?” Dar, după un timp, începeți să credeți că toată lumea e nebună. „Dacă nu-ți urăști tatăl și mama, frații și surorile, dacă nu renunți și abandonezi tot ce ai, nu poți fi discipolul meu.”
Trebuie să lași totul. Nu renunțarea fizică, înțelegi; aceasta e ușoară. Când iluziile tale se prăbușesc, intri, în sfârșit, în contact cu realitatea și crede-mă, nu vei mai fi niciodată singur niciodată. Singurătatea nu este vindecată de tovărășia umană.
Singurătatea se vindecă prin contactul cu realitatea. O, am atâtea de spus despre asta. Contactul cu realitatea, renunțarea la iluzii, realizarea contactului cu realul – orice ar fi, nu are nume. Nu putem cunoaște acest ceva, decât prin renunțarea la ceea ce este ireal. Poți afla ce e singurătatea, doar când renunți să te cramponezi, când renunți la dependență. Dar primul pas în această direcție este să consideri că e ceva de dorit. Dacă nu ți se pare un lucru dezirabil, cum ai putea măcar să te apropii de el?
Gândește-te la singurătatea ta. Crezi că tovărășia oamenilor te-ar putea elibera vreodată de ea? Ea nu servește decât să-ți distragă atenția. Ai un gol în interior, nu-i așa? Și când acel gol iese la iveală, tu ce faci? Fugi, pornești televizorul, dai drumul la radio, citești o carte, cauți companie umană, cauți divertisment, cauți distracție. Toată lumea face la fel. Există o adevărată industrie în zilele noastre, un sector organizat să ne distragă și să ne distreze.

__________________
pentru alte articole asemănătoare vizitați blogul meu http://lucian-marin.ro/

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>